“La cererea publicului clujean filmul „12 Years a slave” va rula și săptămâna aceasta până pe 30 ianuarie” – acesta este anunțul afișat la intrarea în cinema Florin Piersic. Clujenii, mari cinefili, simt că pelicula are cele mai mari șanse la marele premiu Oscar. Acesta este și pronosticul Welcome2Cluj.
„12 Years a Slave“ este replica fără efecte speciale și neromanțată a celebrului “Django unchained”, care a făcut furori anul trecut. Pentru că a fost un film care a biciut conștiința țării care acum răspândește democrația în întreaga lume, Django a fost nominalizat la o groază de premii Oscar, printre care și “Cel mai bun film”, și a câștigat premiul „Cel mai bun scenariu” la Globurile de Aur. În condițiile în care „12 Years a Slave“ vine cu un subiect în parte asemănătoar, în sensul că prezintă viața și abuzurile la care erau supuși sclavii din America, însă povestea este mult mai emoționantă, mai profundă și mai serioasă, cu siguranță pelicula se va umple de premii. Faptul că la Globurile de Aur 2014 este nominalizat la toate distincțiile care contează: cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun scenariu, cea mai bună regie, certifică cele spunse mai sus. Elementul care adaugă savoare peliculei regizate de Steve McQueen este faptul că este inspirată dintr-o poveste adevărată. Solomon Northup a existat în realitate și a scris o carte despre aventura vieții lui, petrecută în America, înainte de izbucnirea Războiului Civil. Solomon a fost un negru liber, învățat, care avea o slujbă onorabilă – era violonist- și avea o familie de invidiat în New York. El a fost înșelat de doi escroci, așa-ziși oameni de afaceri, care l-au drogat și l-au vândut ca sclav undeva în partea de Sud a țării unde sclavia era în floare. Interesant este că la finalul filmului, după ce Solomon își recapătă libertatea, după 12 ani de sclavie, se relatează faptul că cei doi escroci care l-au vândut ca sclav au fost aduși în fața instanței, însă nu au fost găsiți vinovați. Filmul reprezintă un fel de răzbunare a istoriei împotriva unei Americi care a tolerat un fenomen abominabil precum sclavia, cu abuzurile și rănile adânci care le-au lăsat. Acest sentiment reiese și din cuvintele lui Solomon, care îi zice moșierului care își lovea cu bestialitate sclava preferată pentru că a fost până la moșia vecină pentru a-și aduce săpun să se spele: “Cândva, de-a lungul istoriei, vei plăti pentru aceste fapte”. Pelicula lui McQueen excelează prin realismul prezentării mediului de atunci, fără multe artificii. El nu îl face pe actorul principal un eroul de blockbuster așa cum a făcut Tarantino, care peste noapte este mortal cu pistolul și cinic cu cuvintele, ci îl prezintă foarte realist: cu slăbiciunile lui, cu lașitatea lui, dar și cu excepționala forță psihică de care dă dovadă, reușind să nu cadă pradă disperării, în ciuda situației în care se afla. Americanii din Sud sunt portretizați ca niște moșieri cruzi, care își conduceau sclavii cu mână de fier. Există și moșieri cu conștiință, care însă își angajau brute care să-i țină în frâu pe sclavi, și deși, în adâncul sufletului știau că acest sistem este nedrept, fie din lașitate, fie din nepăsare, se complăceau în el. Soțiile acestora sunt la fel de crude și poate chiar îi întrec pe bărbații lor în cruzime. Tot acest sistem era explicat inclusiv cu ajutorul Bibliei, moșierii citindu-le în fiecare duminică sclavilor din Cartea Sfântă. Cel mai crud moșier avea la el întodeuna câte un citat din Biblie care să-i justifice faptele. Este un film greu, care însă merită văzut.
