Există părerea generală că România construieşte autostrăzile în ritm de melc, dar nu este adevărat. România construieşte autostrăzi în ritm de melc ardelenesc.
În jurul Clujului, vedem cum autorităţile fac eforturi pentru a inaugura cât mai curând tronsoane ”uriaşe” de autostradă: Gilău-Nădăşel, care ar fi trebuit să fie gata în anul 2012, împreună cu restul Autostrăzii Transilvania, ori Turda – Aiud, care ar fi trebuit să fie dată în circulaţie la finalul lui 2015, împreună cu restul autostrăzii Turda – Sebeş. Viteza construcţiei de autostrăzi este atât de mare încât există speranţe că, în jurul anului 2500, România va avea o reţea decentă de drumuri de mare viteză. Asta, bineînţeles, dacă nu năvălesc tătarii sau nu se produce vreo altă catastrofă istorică.
Însă, dincolo de ironie, există o şansă istorică pentru România, care poate să îşi construiască cele mai moderne autostrăzi din Europa, cu condiţia ca persoanele puse să conducă ţara să dea dovadă de viziune. În anii 1990, românii nu au avut bani să îşi construiască o reţea decentă de fire metalice pentru furnizarea de Internet. Au pornit de la ceea ce spunea Churchill, anume că suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine, şi au construit direct o reţea de fibră optică. În prezent, România a intrat între primele naţiuni din lume în privinţa vitezei la Internet.
La fel ar trebui procedat şi în cazul autostrăzilor. Ministerul Transporturilor ar trebui să nu îi mai lase pe constructori să mai asfalteze nici măcar un metru liniar de drum sau de autostradă fără să instaleze şi senzori pentru maşinile fără şofer, care vor circula nu peste mulţi ani pe drumurile României. De asemenea, ar trebui să îi oblige să construiască în paralel o reţea de fibră optică îngropată în asfalt, precum şi infrastructura pentru maşinile electrice care deja circulă pe străzile noastre.
Citește întregul editorial pe ClujToday
