Wolfgang Amadeus Mozart – Nunta lui Figaro
Joi, 25 iunie 2015, ora: 18:30, Opera Maghiara, str. Emil Isac, nr.26-28
De ce sa mergi?
Opera buffa în patru părți, două acte.
Libret: de Lorenzo da Ponte după comedia lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais.
Privit prin ochii contemporanilor, libretul lui Lorenzo da Ponte este desăvârşit. În pofida cenzurii impuse de Josif al II-lea, tonul şi atmosfera generală în care se desfăşoară acţiunea fac din această operă, prin felul în care evită mesajele moralizatoare, una dintre cele mai şic şi mai hazoase piese baroce scrise până atunci. Astfel, fiecare dintre noi reuşeşte să-şi tragă propriile concluzii, să judece sau, pur şi simplu să privească prin proprii ochi, conştiinţă ceea ce se întâmplă pe scenă. Dacă n-ar fi muzica, în zilele noastre, am putea considera că această piesă este o spumoasă şi savuroasă telenovelă, idee care ne plasează şi mai mult în actualitate. Nu e o noutate că integrarea într-o societate depinde de calităţile de adaptare la oportunităţi şi situaţii. Ceea ce este schimbat însă în societatea postmodernă actuală este faptul că privirea s-a mutat de pe conceptul de populaţie, popor ca entitate unitară, indistinctă, pe percepţia grupurilor mici sociale, receptate ca individualităţi distincte, o societate formată din vieţi personale ale oamenilor unor mici comunităţi.
ME, MYSELF AND I, este mesajul!
Trăind înconjuraţi de atâtea posibilităţi de comunicare ne putem exprima personalitatea într-o extrem de mare diversitate de moduri. Tehnologiile moderne de informare şi comunicare ne oferă posibilităţi nelimitate. Însă ar trebui să confruntăm calitatea cu cantitatea, şi atunci am putea vedea că mizeria care iese la suprafaţă adesea pune în umbră momentele
cu adevărat valoroase, sclipitoare, ale vieţii. Desigur, cine caută găseşte soluţia afirmării rapide, pe drumul cel mai scurt, fără inhibiţii, soluţie pe care ţi-o oferă toate aceste instituţii de promovare a kitschului şi nonvalorii din media. Acestea fac ca ceea ce este moral să devină demodat, odinioară morala având funcţia de a frâna aceste tendinţe. Astăzi imoralitatea este la modă. Ca urmare a acestei realităţi a explodat plaja de suportabilitate a consumatorului. Înghiţim aproape orice. Televiziunea promovează prostia, anonimii de doi bani, nonvalorile, proştii care se cred deştepţi şi tari, încrezuţii, îngâmfaţii şi ridicolii. Toţi devin exemplele societăţii. Astfel, am aflat care este măsura generală a lucrurilor din ceea ce este trendy, din ceea ce este sexy sau megacool.
Şi aşa s-a născut Figaro Reloaded: Contele Almaviva, care îşi pune întreg talentul în a-şi satisface plăcerile cu orice preţ, Rosina, care compensează prin alcool condiţia sa de femeie fidelă, supusă, neglijată şi înşelată, Cherubino adolescentul dezorientat care urmează buimac şabloanele unei societăţi bolnave, Suzanne, FEMEIA care trece totul prin filtrul sufletului său îndrăgostit dar în acelaşi timp prin mintea ageră a unei femei ce nu pierde din vedere propriul interes, iar Figaro este BĂRBATUL. Aşa cum este el. Un descendent de slujitori, din speţa oamenilor desconsideraţi, înjosiţi, eroul poveştilor populare din perioada lui Mozart, dar care, de data aceasta devine asistentul nostru personal dând voce tuturor aşteptărilor, aspiraţiilor noastre către dreptate. Chiar dacă eşuăm cu toţii, există întotdeauna, în fiecare dintre noi o dorinţă, o nebunie de a te lupta împotriva nedreptăţilor şi imoralităţii şi această nebunie nu încetează niciodată deoarece există în ea o ordine, reguli şi legi. Avându-l pe Mozart chezăşie, cu certitudine că există.
