Peste 100 de practicanți de parkour din România și Franța se vor întâlni la Cluj-Napoca pentru cel mai mare eveniment de acest gen din țară – PARKOUR JAM 2015, în cadrul Capitalei Europene de Tineret.
17 aprilie – 19 aprilie 2015, ora: 08:00, Cluj-Napoca
De ce sa mergi?
Acest eveniment aflat la cea de-a 11 ediție are loc pentru a doua oară la Cluj și va aduna pasionații și practicanții acestui sport urban, transformând orașul într-un spațiu de joacă și de imaginație.
Evenimentul este organizat în parteneriat de Asociația Reborn, Asociația Primitive și Institutul Francez și este susținut de Orange și Nike.
PROGRAMUL EVENIMENTULUI
17 aprilie – orele 12-18 – Antrenament în cartierul Zorilor (Str. Pasteur, Parcul Iuliu Prodan, Str. Zorilor – zona magazinului Billa, Str. Observatorului, Str. Jupiter)
18 aprilie – orele 12-18 – Ateliere, demonstraţii şi antrenament în cartierul Mănăştur (Parcul Iuliu Haţieganu, Strada Şesului, Calea Mănăştur, Str. Bucegi, Str. Primăverii)
19 Aprilie – orele 12-17, cinema Maraști – Proiecţii de filme, discuţii, networking
Parkour, o artă urbană cu drepturi depline
Termenul parkour a fost creat de către David Belle cu referire la traseul cu obstacole, însă cu o ortografie simplificată. O persoană care practică această artă a deplasării se numește traceur sau traceuse. La fel ca graffiti, parkour este o disciplină exclusiv urbană.
Parkour își are originea în metoda naturală a lui Georges Hébert, locotenent de marină. Hebertismul este teoretizat de către locotenent în lucrarea „Ghid practic de educație fizică” în 1909 ca tehnică fizică aplicată la marină.
În anii ’80, David Belle, inițiat de tatăl său, revitalizează această practică fizică. El se întâlnește cu un grup de tineri, cu toții pasionați de gimnastică, pentru a se antrena la depășirea obstacolelor. Ei înființează grupul „Yamasaki” (termen împrumutat din lingala[1]) în 1997, fiind primul care practică parkour în mod oficial.
Parkour este artă deplasarii în mediul urban. Este o tehnică care combină cursa, saltul, cățărările, în funcție de dispunerea obiectelor în spațiu. Free-running este o variantă mai estetică care recurge la acrobații. Cele două practici sunt complementare. Arta deplasării recomandă efortul, controlul propriului corp și perseveranța. Mișcările traceur-ului trebuie să fie rapide și eficace. A cădea îi permite acestuia să progreseze și să-și învingă teama. Această disciplină nu este competitivă. Fiecare este încurajat să-și asume riscuri în funcție de propriile capacități, iar traceur-ii nu au intenția de a-și pune viața în pericol.
