Piesa de teatru: Caravaggio Terminal
Duminica, 10 aprilie 2016, ora 20:00, Teatrul Maghiar de Stat, str. Emil Isac, nr. 26-28
De ce sa mergi?
În Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, va avea loc premiera absolută a spectacolului Caravaggio Terminal, un proiect de Robert Woodruff şi András Visky. Regizorul american Robert Woodruff lucrează pentru a doua oară cu trupa Teatrului, după ce a pus în scenă, în anul 2011, spectacolul „Aniversarea” de Thomas Vinterberg – Mogens Rukov – Bo Hr. Hansen. Pornind de la piesa scrisă de András Visky, pe perioada repetițiilor a avut loc un laborator de creaţie special al cărui rezultat este o lume specială, cea a pictorului Caravaggio.
„Caravaggio nu este doar pictorul pânzelor sale, ci și regizorul acestora: spaţiul, personajele, relaţiile dintre acestea, descoperirea luminii specifice evocă mult mai mult demersul unei repetiţii de teatru bazată pe improvizaţie decât o reinterpretare a reperelor iconografice oferite de tradiţia reprezentării” – scrie András Visky în notele întroductive ale piesei.
„Nu sunt istoric. Mă interesează problematica prezentului, adică ce poate să ne spună Caravaggio în prezent. Acest spectacol este un experiment despre cum poate să prindă viaţă un artist de excepție, care a trăit în urmă cu patru sute de ani. Teatrul nu ne spune poveşti, teatrul încearcă să recreeze realitatea” – a precizat regizorul Robert Woodroff la conferinţa de presă organizată cu prilejul premierei.
Caravaggio: un artist contemporan din speţa celor foarte greu de suportat. Este extrem de talentat, în plus: e incapabil nu numai să mintă, dar și divagările îi sunt incomode. Banii nu îl interesează prea mult: cu toate că încasează cele mai mari onorarii, de regulă risipește (mai precis: împarte) tot în compania figurilor rău famate din Ortaccio, de unde îşi alege şi modelele pentru tablourile sale cele mai sfinte.
Detestă rangul și nu devine academician cu lanţ de aur, de exemplu, deşi academicienii – unii dintre ei fiind totodată și dușmanii săi cei mai înverșunați – recunosc scrâşnind din dinţi că au de-a face cu cel mai mare talent al Renaşterii târzii şi al Barocului timpuriu.
Ucide un om: astăzi se ştie că a purtat un duel regulamentar, dar pe atunci strict interzis în Roma, în care l-a înjunghiat pe unul dintre proxeneţii de renume ai oraşului sfânt.
Primeşte comenzi din locurile cele mai bune, pictează până şi pentru Bazilica Sfântul Petru, totuşi se mulţumeşte cu un singur rând de haine pe care îl poartă până se face zdrenţe.
Nu lasă nimic în urma lui, doar o operă relativ restrânsă fără de care însă, astăzi, nici Rembrandt, nici arta fotografică, nici adevărata artă a iluminatului scenic nu poate fi imaginat.
După moartea sa l-am uitat timp de aproape două secole, pentru că aşa a cerut-o comoditatea noastră intelectuală și spirituală.
Caravaggio: un om incomod, care în toată cultura occidentală a avut, poate, cele mai profunde experienţe ale revărsării sfinţeniei. Este contemporanul nostru aproape imposibil de suportat.
Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Csilla Albert, Balázs Bodolai, Áron Dimény, Éva Imre, Ferenc Sinkó, Ervin Szűcs şi Csilla Varga. Decorul şi costumele sunt semnate de Carmencita Brojboiu, Bertalan Bányász este autorul proiecţiilor video, kata bodoki-halmen este sound designerul spectacolului, mişcarea scenică a fost concepută de Ferenc Sinkó, Mei Ann Teo a fost asistentul de regie, iar Jessica Rizzo asistentul de dramaturgie.
