Castelul Prințului Barbă-Albastră (titlu original în maghiară A kékszakállú herceg vára) este singura operă compusă de Béla Bartók, pe un libret scris de Béla Balázs, prezentată în primă audiție în data de 24 mai 1918, la Opera Regală din Budapesta.
Joi, 08 ianuarie 2015, ora: 19:00, Opera Maghiara, str. Emil Isac, nr. 26-28
De ce sa mergi?
În 2014, Opera Maghiară Cluj a preyentat această operă în forma sa originală, recontruind întreaga scenografie și toate costumele după machetele din 1918 ale contelui Bánffy Miklós. Lucrările au fost conduse de Szebeni Zsuzsa și Lőrincz Gyula.
Barbă-Albastră aduce o soție nouă în castelul său, mare, rece, întunecat, având șapte uși închise. Judit îl urmează, în ciuda avertismentelor părinților. Observând ușile, ea vrea să le deschidă pe toate, ca „Vântul să intre, soarele să strălucească.” Prințul îi dă cheia primei uși ezitând. Când ușa se deschide, Judit observă camera de tortură, iar imediat cere următoarea cheie, în a doua încăpere găsind găsind armele. În spatele ușii următoare strălucesc comorile, pătate de sânge, ale prințului. La fel sunt acoperite de sânge și florile care se află după ușa a patra. Cu cât Judit deschide mai multe uși, cu atât prințul o roagă din ce în ce mai disperat „să-l iubească și să nu întrebe niciodată”. Când deschid ușa a cincea, Barbă-Albastră prezintă țara lui. Judit observă că ceva strică frumusețea peisajului, sângele apare și aici, în nori, și vrea să deschidă și cele două uși rămase închise. Aici va găsi Lacul lacrimilor, cu toate că prințul insista să nu deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele. Fericirea dorită de prinț nici acum nu s-a împlinit și „va fi mereu noapte”.
