Piesa de teatru: Procesul
Duminică, 9 mai 2021, ora 19:00, Online
Pret bilet: 30 lei
De ce sa mergi ?
PROCESUL lui Kafka este asemenea unui vis. În ciuda imaginii sumbre
cu care tindem să îl asociem, Kafka a fost un visător, iar operele lui
poartă în sine aceeaşi substanţă a visului, de la structură până la
stranietatea imaginilor, sunetelor, ideilor şi emoţiilor pe care le
vehiculează. Scrierile sale imită până la ridicol nebunia irațională și
înspăimântătoare a acestui univers nocturn în mişcare pe care îl numim
vis.
Tema existențială propusă de autor este cea a Fiinţei care s-a pierdut
pe sine din cauza orgoliului nemărginit, sabotate de complexul propriei
superiorităţi, victimă a unei crize identitare şi spirituale. În timpul
în care trăim, omul a pierdut conștiinţa legăturii sale cu Universul,
hipnotizat fiind de propria-i persoană. O persoană din care, până la
urmă, sub greutatea unui ego exacerbat, nu mai rămân decât resturile
unei identităţi false, fondate pe iluzie.
Primul plan al temei existenţiale ilustrează, în cazul lui Josef K., un
comportament rigid şi plăceri carnale secrete pe care le smulge din
durere, încercând astfel să-şi reprime furia, ura, vinovăţia, mândria,
frica… Şi câte şi mai câte! Sistemul absurd şi coşmaresc al Justiţiei îi
amplifică aceste paradoxale plăceri, livrându-i un teren fertil şi
generos pentru trăirea lor intensă. Acelaşi sistem este însă, în mod
simultan, şi o maşinărie care îi stimulează orgoliul. Astfel, iluzia
unei efemere legitimităţi a sa ca fiinţă morală şi ireproşabilă este
perfect fabricată…
K. va fi împins în labirintul acestei maşini halucinante împotriva
căreia, paradoxal, nu se va răzvrăti, ci va ajunge să-i savureze
mecanismele şi culisele. Nimic surprinzător aici, căci numai prin
intermediul lor îşi poate el propulsa cele mai bizare fantezii… Ego-ul
său dezvoltă astfel un cult al dorinţei, întărit în mod contradictoriu
de vinovăţie, autocondamnare, frică şi ruşine. Prin urmare, el nu
trăieşte existenţa lumii, ci doar părerea lui despre ea.
Al doilea plan al temei existenţiale pune în discuţie alt cuplu de
termeni: a avea şi a fi, conflict care, pentru K., se traduce prin
estomparea existenţei sale autentice în favoarea acumulării iluzorii de
justificări. Nevoia irezistibilă de a pleca în căutarea lui a fi îi este
imperios necesară, dar rămâne irealizabilă, căci personajul nostru îşi
fragmentează singur şi la nesfârşit existenţa. El este cel care alege să
se lase blocat de întrebări, el este cel care îşi amputează singur
principiul fiinţării în lume. Fiinţare care, de altfel, nu cere
niciodată justificări, aşa cum K. pare să creadă… Suferinţa
nesatisfacerii dorinţelor viscerale şi amnezia lui K. privind propriul
sens lasă să se întrevadă o identitate larvară pe care Kafka doar o
arată, fără să o interpreteze pentru noi.
Prin ruperea oricărei legături cu Lumea, K. este singurul responsabil de
exilarea din propria viaţă. O consecinţă imediată şi dureroasă a
acestei absenţe este, neîndoielnic, însingurarea. Dar singurătatea lui
K. nu este decât o reproducere în vid a neputinţei de a exista cu
adevărat şi, în acelaşi timp, un refugiu faţă de spaima pe care viaţa,
prin natura sa, o provoacă. Existenţa lui e una parazitară, neautentică
şi sterilă. Până la urmă, K. este cel care ar putea fi definit, pe
scurt, ca un individ ce nu-şi poate justifica sieși sau în faţa altora
propria existenţă.
Toate celelalte personaje nu sunt decât rotițe ale acestui angrenaj
impenetrabil al Justiţiei, reliefând astfel propensiunea către putere,
forţa sexualităţii şi etapele devenirii.
Ea, Vina, nu e niciodată numită şi clar indicată în PROCESUL kafkian. Ea
este doar impusă. Şi totuşi – pare să ne spună Kafka prin avatarul său
K. – a susține că eşti nevinovat este o perversiune mai mare decât
acceptarea unei vini impuse.
Şi dincolo de toate acestea, o alegere: „ca un câine” sau ca un Om?
Mihaela Panainte
după Franz Kafka, dramatizare de Mihaela Panainte și Daniel Ilea
traducere de Gellu Naum
regia: Mihaela Panainte
scenografia: Helmut Stürmer
muzica: Șerban Ursachi
coregrafia: Enikő Györgyjakab
maestru de lumini: Jenel Moldovan
Distribuţia:
K: Ionuţ Caras
Pictorul Titorelli, Biciuitorul, Aprodul Curții: Cristian Grosu
Leni, Fetița 1, Kaminer: Patricia Brad
Avocatul Huld, Paznicul Willem, Agent 1: Matei Rotaru
Block, Preotul: Adrian Cucu
Domnișoara Bürstner, Fețita 3, Robensteiner: Anca Hanu
Unchiul, Paznicul Franz, Agent 2: Radu Lărgeanu
Spălătoreasa, Fetița 2, Kullich: Angelica Nicoară
Doamna Grubach, O persoană din mulțime: Elena Ivanca
Studentul Berthold, Un acuzat: Cristian Rigman
Inspectorul, Șeful de birou: Mihai-Florian Nițu
regia tehnică: Doru Bodrea
operatori lumini: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean, Ionuț Maier
sonorizare: Vasile Crăciun
sufleor: Ana Maria Moldovan
Recomandare de vârstă: 14+
