Spectacol de teatru: Amphitryon
Duminica, 21 ianuarie 2024, ora 19:00, Teatrul Național “Lucian Blaga”, Piața Ștefan cel Mare, nr. 2-4
Pret bilet: 30 – 60 lei
De ce sa mergi?
de Molière
traducere de Victor Eftimiu și Petru Manoliu
regia: Silviu Purcărete
scenografia: Dragoș Buhagiar
muzica: Vasile Șirli
asistent de regie: Tudor Lucanu
Distribuţia:
Mercur: Cristian Grosu
Noaptea: Romina Merei
Jupiter: Ionuț Caras
Amphitryon: Matei Rotaru
Alcmena: Sânziana Tarța
Cleantis: Irina Wintze
Sosì: Cătălin Herlo
Corul: Petre Băcioiu, Ruslan Bârlea, Patricia Brad, Cătălin Codreanu, Radu Dogaru, Ramona Dumitrean, Elena Ivanca, Diana Ioana Licu, Cecilia Lucanu-Donat, Angelica Nicoară, Emanuel Petran, Cosmin Stănilă
regia tehnică: Vlad Negrea
lumini: Jenel Moldovan, Mădălina Mânzat
sonorizare: Marius Rusu
asistent sonorizare: Vasile Crăciun
sufleor: Irina Barbir
În Amphitryon, modalități diferite ale comicului se intersectează pentru a potența intriga romantică, existând o tensiune constantă, bine exploatată, între natura comică a textului și implicațiile morale, cât se poate de serioase, din subtext. Seducția, adulterul și gelozia se succed într-o diversitate de ritmuri, iar patimile zeilor și slăbiciunile muritorilor sunt comentate cu un simț ludic ce progresează înspre ironie și solemnitate. Corul păstrează ceva din ambiguitatea motivației personajelor principale, realizând un balet impecabil între complicitate prietenească și ostilitate fățișă. Povestea este simplă: Jupiter (Ionuț Caras), zeul suprem, obișnuit să își satisfacă toanele erotice prin orice mijloace, ia înfățișarea lui Amphitryon (Matei Rotaru), pentru a o seduce pe frumoasa soție a acestuia, Alcmena (Sânziana Tarța). Din înfruntarea de orgolii care urmează, aceasta din urmă rămâne la mila instanțelor superioare, divine și omenești, care își dispută, de fapt, dreptul de proprietate asupra femeii.
„Întrebarea este: cine sunt eu și cine e celălalt? Cu ce mă deosebesc eu de celălalt? Ce mă face pe mine unic în fața unui partener? Dar acestea sunt întrebări cărora nu le putem da răspunsuri exacte. Sunt ușoare subiecte de meditație. Ușoare pentru că sunt puse în termenii comediei. […]
Spectacolul e un crochiu scenic al piesei, chiar un crochiu neterminat care, desigur, a fost generat de această echipă, fiindcă de la ei a pornit totul.”
Silviu Purcărete
