20.02 Lansare de carte: 𝑆𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑙𝑢𝑗𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖

Lansare de carte: 𝑆𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑙𝑢𝑗𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖

Joi, 20 februarie 2025, ora 18:00, Hintz House, Piața Unirii, nr. 28

De ce sa mergi?

Dragi cititori, joi, 20 februarie 2025, de la ora 18.00, vă invităm la librăria Cărturești Casa Hintz la lansarea cărții 𝑆𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑙𝑢𝑗𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖, de Pierre Michon (trad. din franceză și note de Alexandra Ionel).

𝐕𝐨𝐫 𝐥𝐮𝐚 𝐜𝐮𝐯𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥:
Livia Titieni (critic literar și traducător)
Rodica Baconsky (critic literar și traducător)
Dan Breaz (critic și istoric de artă)
Alexandra Ionel (traducător)

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫:
Pierre Michon s-a născut în 28 martie 1945, în regiunea Creuse. A urmat studii de literatură la Universitatea din Clermont-Ferrand și a fost actor înainte de a se consacra exclusiv scrisului. A debutat editorial târziu, în anul 1984, cu romanul 𝑉𝑖𝑒𝑠 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑠𝑐𝑢𝑙𝑒𝑠 (Gallimard, Premiul France Culture 1984; 𝑉𝑖𝑒𝑡̦𝑖 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑠𝑐𝑢𝑙𝑒, trad. de Ariadna Combes, Roxana Vicoveanu și Emanuel Bod, Dacia, 2000), carte devenită clasică și care a contribuit la reînnoirea literaturii franceze contemporane, introducând toposul inedit al minusculului și marcând întoarcerea la subiect și la ficțiune. În operele ulterioare, Michon construiește interesante și controversate biografii literare, fie consemnând elemente din viețile unor pictori, precum Vincent Van Gogh (𝑉𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝐽𝑜𝑠𝑒𝑝ℎ 𝑅𝑜𝑢𝑙𝑖𝑛, Verdier, 1988), Francisco de Goya, Antoine Watteau, Piero della Francesca (𝑀𝑎𝑖̂𝑡𝑟𝑒𝑠 𝑒𝑡 𝑆𝑒𝑟𝑣𝑖𝑡𝑒𝑢𝑟𝑠, Verdier, 1990) sau Claude le Lorrain (𝐿𝑒 𝑅𝑜𝑖 𝑑𝑢 𝑏𝑜𝑖𝑠, 1996), fie revizitând figurile unor scriitori canonici ca Rimbaud (Rimbaud le fils, Gallimard, 1991), Balzac, Hugo, Flaubert, Cingria, Faulkner sau Beckett (𝑇𝑟𝑜𝑖𝑠 𝑎𝑢𝑡𝑒𝑢𝑟𝑠, Verdier, 1997; 𝐶𝑜𝑟𝑝𝑠 𝑑𝑢 𝑟𝑜𝑖, 2002). Să amintim, de asemenea, povestirile plasate în vremurile apuse ale barbariei ori ale Evului Mediu, precum 𝐿’𝐸𝑚𝑝𝑒𝑟𝑒𝑢𝑟 𝑑’𝑂𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡 (Fata Morgana, 1989), 𝑀𝑦𝑡ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒𝑠 𝑑’ℎ𝑖𝑣𝑒𝑟 (Verdier, 1997) și 𝐴𝑏𝑏𝑒́𝑠 (Verdier, 2002), precum și romanele 𝐿𝑒𝑠 𝑂𝑛𝑧𝑒 (Verdier, 2009; 𝐶𝑒𝑖 𝑢𝑛𝑠𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑐𝑒, trad. de Livia Titieni, Grinta, 2012), distins cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze în 2009, 𝐿𝑎 𝐺𝑟𝑎𝑛𝑑𝑒 𝐵𝑒𝑢𝑛𝑒 (Verdier, 1996), cu continuarea sa, 𝐿𝑒𝑠 𝑑𝑒𝑢𝑥 𝐵𝑒𝑢𝑛𝑒 (Verdier, 2023). Pentru întreaga operă a primit, printre altele, Premiul „Petrarca” în 2010, Premiul „Franz Kafka” în 2019 și Premiul Bibliotecii Naționale a Franței în 2022.

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞:
❝«Ce e un mare pictor, dincolo de norocul talentului propriu? E neîndoios cineva al cărui apetit nemăsurat pentru o condiție socială superioară îl face să o ia razna într-un exercițiu ce trece dincolo de diferențele sociale și pe care, din acea clipă, nicio faimă nu-l va putea mulțumi: e aventura celui care, în paginile astea, poartă numele de Goya. Mai e, se prea poate, și un bărbat care a crezut că-și poate potoli prin măiestrie artistică atotputernicia dorinței, închinându-și opera unei desfătări întunecate, până când opera, sau propria lui conștiință, îi șoptește că arta e acolo unde nu e atotputernicie: din comoditate, l-am numit Watteau pe acest bărbat. E apoi cineva care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să-și ia rămas-bun de la maeștrii săi, de la artă și de la istoria ei, și să învețe că orice artist e din nou singur, în fața unui comanditar covârșitor și greu de definit, în regiunile aride în care arta se învecinează cu metafizica, iar exercițiul ei cu rugăciunea: am dorit ca un discipol obscur al lui Piero della Francesca să se confrunte cu acest fapt.» Și – am putea continua spusele lui Pierre Michon – mai e zborul unei troici cu Jean Roulin, poștașul lui Van Gogh, mujic și prinț, ori Claude le Lorrain și «viața la castel» a pictorilor peisagiști prin Italii baroce.
E, mai cu seamă, magnetismul unei proze care se răsfață în culoare, în umbre și lumini, închipuind povești nemaiauzite despre maeștrii evadați din locurile comune în care i-a proiectat Istoria.❞

Carte publicată cu sprijinul Institutului Francez din Paris, al Institutului Francez din România și al Centrului Național al Cărții din Paris