7.02 Piesa de teatru: Angajare de clovn

Piesa de teatru: Angajare de clovn

Vineri, 7 februarie 2020, ora 19:00,  Teatrul Naţional, Piaţa Ştefan cel Mare, nr. 2-4

Pret bilet: 30 – 40 lei

De ce sa mergi ?

de Matei Vișniec
regia şi scenografia: Sorin Misirianţu

Distribuţia:
Nicollo: Ovidiu Crişan
Filippo: Ioan Isaiu
Peppino: Sorin Misirianţu

Matei Vişniec s-a născut la Rădăuţi în 1956 și pleacă din România în 1987, solicitând azil politic în Franţa. Copilăria şi-a petrecut-o la Rădăuţi, oraş a cărui linişte patriarhală era când şi când întreruptă de spectacolul de circ, care vizita periodic localitatea, şi care i-a trezit gustul pentru teatru. Această atmosferă este recreată de scriitor în unele dintre textele sale, cu precădere în Bâlci/Femeia ţintă şi cei zece amanţi și Angajare de clovn. Piesele scrise între 1977 şi 1987 au fost cenzurate și circulau în clandestinitate. După 1989 devine autorul cel mai jucat din România.
Farsa tragică Angajare de clovn – după ce a primit Premiul pentru cea mai bună piesă a anului la Galele UNITER din 1991 –,  a fost publicată în volum la Editura Unitex, în 1993. În 1995 apare şi în limba franceză sub titlul Petit boulot pour vieux clown. A fost montată cu mare succes pe numeroase scene din țară și din străinătate. Criticul Laura Pavel cataloghează Angajare de clovn  drept un „text simptomatic pentru dramaturgia post-absurdă în care stridenţele avangardiste ale teatrului anilor’60 sunt trecute prin filtrul unei ironii îndulcite cu accente lirice”.
Nicolló, Filippo şi Peppino sunt persoane anonime, interşanjabile. Ei pot să fie, de fapt, oricine. Inactivi în așteptarea loc, ei se află suspendaţi într-un timp incert. Se tachinează, sunt sarcastici, invidioşi, ingenui manifestînd un amestec bizar de copilărie crudă şi tandreţe iubitoare. Bufonadele lor sunt, într-un fel, nişte parabole ale morţii, dar, totodată, un bun prilej de etalare a „cunoștințelor” dobândite de-a lungul unei îndelungate cariere. Nu sunt esenţial răi, ci alienaţi de o societate care le dă senzaţia că nu mai are nevoie de ei: o temă, parcă, mai actuală ca niciodată.
Atent exploatat în spectacol, acest conflict stă la baza tuturor acţiunilor fizice ale interpreților. Aceste personaje „ne pot reprezenta pe oricare dintre noi, indiferent de vârstă, sex sau profesie”. Montarea „suferă” de o energie debordantă, de un comic autentic obţinut din subtilul melanj al dramatismului celui mai profund cu umorul sclipitor.

Sorin Misirianțu, regizorul acestei puneri în scenă și interpretul lui Peppino, mărturisește că este „un spectacol despre disperare, claustrare, despre intoleranță, despre terapie cu îngeri căzuți a unor personaje ce pășesc spre senectute. Cel mai puternic sentiment – frica – unește cele trei personaje; frica de a rata, de a nu mai fi în centrul atenției, de a îmbătrâni, de a muri. Dorința celor trei clovni de a mai aparține prezentului, e un cântec de lebădă amânat. Încercarea lor de a se angaja, e de fapt dorința de a fi în armonie cu Universul. Ei ajung să se descopere pe ei înșiși și să-și descopere potențialul, un potențial pe care-l credeau apus”.