regia tehnică: Doru Bodrea lumini: Andrei Mitran sonorizare: Vasile Crăciun Il Nullafacente: un paradox despre căutarea fericirii
Voința
de a fi „prezent“, renunțând la lingușirile și chemările falselor
ispite ale lumii, îi conduce pe protagonist și pe soția sa să
experimenteze posibilitatea de a exista, liberi de orice condiționare.
Tema operei nu este alegerea paradoxală a protagonistului de a nu face
nimic, pe plan economic, ci nevoia celui care vrea să dea un sens
autentic propriei vieți, dincolo de orice lege socială, economică și
psihologică care ne încătușează.
Există o parte din noi, spectatorii, care refuză să asiste la
această poveste, judecând-o drept absurdă, periculoasă, tenebroasă. Dar
alegerile extreme ale protagonistului și boala în stadiu terminal a
soției constituie o chemare la esența fiecăruia, sufocată în fiecare zi
de „rolul“ care ne-a fost croit precum o haină de care nu ne putem
elibera. Și totuși, dacă rezistăm să fim locuiți de aceste tenebre ca
spectatori, la sfârșit putem întrevedea o lumină de care, măcar o parte
dintre noi, avem o nevoie vitală pentru a ști să existăm. Roberto
Bacci
28.01 Piesa de teatru: Il Nullafacente.Aleg să nu fac nimic
Piesa de teatru: Il Nullafacente.Aleg să nu fac nimic
Joi, 28 ianuarie 2021, ora 19:00, Online
Pret bilet: 30 lei
De ce sa prticipi ?
de Michele Santeramo
traducere de Maria Rotar
regia: Roberto Bacci
scenografia: Cristian Rusu
asistent de regie: Maria Rotar
muzica: Ares Tavolazzi
maestru de lumini: Jenel Moldovan
Distribuţia:
Ramona Dumitrean
Cătălin Herlo
Ovidiu Crişan
Radu Lărgeanu
Cristian Grosu
regia tehnică: Doru Bodrea
lumini: Andrei Mitran
sonorizare: Vasile Crăciun
Il Nullafacente: un paradox despre căutarea fericirii
Voința de a fi „prezent“, renunțând la lingușirile și chemările falselor ispite ale lumii, îi conduce pe protagonist și pe soția sa să experimenteze posibilitatea de a exista, liberi de orice condiționare. Tema operei nu este alegerea paradoxală a protagonistului de a nu face nimic, pe plan economic, ci nevoia celui care vrea să dea un sens autentic propriei vieți, dincolo de orice lege socială, economică și psihologică care ne încătușează.
Există o parte din noi, spectatorii, care refuză să asiste la această poveste, judecând-o drept absurdă, periculoasă, tenebroasă. Dar alegerile extreme ale protagonistului și boala în stadiu terminal a soției constituie o chemare la esența fiecăruia, sufocată în fiecare zi de „rolul“ care ne-a fost croit precum o haină de care nu ne putem elibera. Și totuși, dacă rezistăm să fim locuiți de aceste tenebre ca spectatori, la sfârșit putem întrevedea o lumină de care, măcar o parte dintre noi, avem o nevoie vitală pentru a ști să existăm. Roberto Bacci
Citeste si
28.02 Spectacol: Subiectiv
25/02/2021
28.02 Piesa de teatru: Idiotul
25/02/2021
28.02 Expoziția anuală a Breslei Barabás Miklós. ...
25/02/2021
28.02 Club de carte: The King.10 anotimpuri ...
25/02/2021